Istoria antigelului

Esti aici: Acasa / Antigel pentru Istoria antigelului Denumiri utilizate:

- Antigel
- Antifreeze
- Coolant fluid( fluid de transfer termic)

Definitii :
- Antigel (DEX) - Solutie care coboara punctul de inghet al apei de racire din motoarele cu ardere interna. – Din fr. antigel
- Antifreeze (wikipedia.org) - Preparat chimic care scade punctul de congelare al unui lichid pe baza de apa. Este folosit pentru a realiza scaderea punctului de inghet a apei utilizate ca fluid de racire a motorului la mijloace auto sau ca fluid termic la echipamentele HVAC, in vederea evitarii in sezonul rece a aparitiei deformarii sau spargerii conductelor .
- Coolant (wikipedia.org) - fluid de transfer termic care curge prin intermediul sau in jurul unui dispozitiv pentru a preveni supraincalzirea acestuia, transferand caldura produsa de acesta la alte dispozitive sau eliminarea caldurii sub forma de energie radianta.

Un lichid de racire ideal are o capacitate termica mare, vascozitate redusa, si proprietati antiinghet, asigurand de asemenea prevenirea corodarii traseelor pe care circula.
Comercial, adausurile de compusi chimici care asigura aceste caracteristici ale fluidelor de transfer termic, sunt cunoscute sub denumirea de ANTIGELURI.
Odata cu aparitia automobilului si a motorului cu ardere interna, a aparut si notiunea de – Lichid (fluid) de racire, precum si termenul de ANTIGEL.
Din cauza eliminarii unei cantitati considerabile de caldura de pe urma arderii combustibilului si de la efectul de frecare, motoarele auto necesita un sistem de racire eficient. De regula, caldura este transferata prin radiatorul sistemului de racire, catre fluidul termic, care circula prin sistemul de racire si motor.

Cantitatea de caldura transferata catre sistemul de racire al motorului este semnificativa. Este cunoscut faptul ca a treia parte a energiei termice provenite din arderea de combustibil trebuie sa fie eliminata de lichidul de racire, in timp ce energia utilizabila la arborele cotit al motorului este de doar un sfert din energia termica in motorul pe benzina sau o treime in motoarele diesel.

Cel mai vechi lichid de racire, este apa. In apa naturala sunt dizolvate minerale si saruri. Sarurile ( indeosebi calciu si magneziu) in combinare cu clorurile si sulfatii sunt responsabile pentru duritatea apei. Duritatea apei duce la formarea sedimentelor in forma de depuneri non-solide (pulbere) sau piatra depusa pe suprafetele de metal ale sistemului de racire. Depunerile de saruri termoizolante micsoreaza transportarea caldurii de la acele parti ale sistemului de racire, care indeosebi au nevoie de ea, fapt ce poate cauza probleme serioase, cum ar fi blocarea pistonului sau formarea fisurilor in blocul cilindrelor. In afara de aceasta, sulfatii si clorurile libere duc la sporirea coroziunii metalelor sistemului de racire. Dar cele mai importante dezavantaje ale apei ca agent frigorific consta in faptul ca se transforma in gheata la 0°C si fierbe la 100°C.

Primele inregistrari atestate referitoare la necesitatea utilizarii ca fluid de racire a unui alt lichid decat apa, dateaza din anul 1918. Tipul de antigel utilizat la acea data era pe baza de alcool metilic. Acesta prezenta un grad mare de toxicitate si favoriza aparitia fenomenului de aprindere a instalatiei in timpul functionarii.

Ulterior, in istoricul brandului "Preston" apare ca an de producere a antigelului pe baza de etilenglicol, anul 1920, de catre compania americana "Union Carbide and Carbon Corporation". La acea data fabricarea unor solutii de antigel, nu era o prioritate pentru combinatele chimice, numarul automobilelor existente pe piata fiind foarte mic. De aceea pentru aparitia si ulterior fabricarea antigelului pe baza de etilenglicol circula urmatoarea "istorie".

Filiala Union Carbide din South Charleston, West Virginia , fabrica etilen din gaze naturale . Pentru ca la acea data nu existau prevederi de protectie a mediului, deseurile rezultate din fabricatie, se deversau in fluviul Kanawha .

S-a observat ca la deversarea deseurilor, podul de gheata existent in apropierea fabricii s-a topit si nu a mai inghetat nici in perioadele in care temperaturile erau mult sub 0 grade. Acest fenomen i-a determinat pe specialistii din fabrica sa colecteze acest deseu si sa constate ca era foarte bogat in etilenglicol. Ulterior, au captat acest deseu si l-au ofertat ca antigel producatorilor de automobile .

Pe masura ce industria de automobile s-a dezvoltat, a aparut din ce in ce mai pregnant definirea si producerea de antigel, care sa asigure pe langa protectia la inghet si protectia componentelor metalice ale circuitului.
In prezent, dupa studii si cercetari laborioase referitoare la fluidele de transfer termic care sa aiba proprietati de protectie la inghet, antigelurile sunt formulate si au ca materie prima de baza, clasa de compusi numiti glicoli ( Lichid incolor, vascos, cu gust dulceag, miscibil cu apa și cu alcoolul, avand diferite intrebuintari . DEX) > Afla si alte informatii utile despre antigeluri